L-am întrebat pe domnul Hârjoabă ce l-a determinat să aducă bucătăria japoneză în Bistrița și cum a prins contur ideea din spatele restaurantului ONO.

Cum a început povestea acestui restaurant? Ce va inspirat să deschideți un restaurant de sushi în Bistrița? E complicat, povestea a început ca un fel de joacă. A fost o joacă în care fetele mele m-au întrebat de ce nu mă duc la Șefi la cuțite, așa că m-am dus. Le-am gătit o labă de urs, am luat trei cuțite, dar mă rog, eu nu știam să gătesc, eram puțin pasionat și am realizat că dacă trec mai departe în competiție eu știu să gătesc o tocăniță, nu să fac ceva la modul serios. Atunci m-am apucat să învăț să gătesc și am dus-o la un alt nivel, iar ulterior un prieten foarte bun cu care mergeam la evenimente faine era in standby, în sensul în care nu știa ce să facă, așa că i-am propus să deschidem împreună un restaurant. Am realizat că niciunul nu am fi avut individual timp sa ne ocupăm sută la sută, dar împreună am putea să îl facem. Am cooptat-o și pe fiica mea Sofia, și am zis ,, Hai Sofia să deschidem un restaurant" și de fapt restaurantul este al ei și al lui Tudi, eu o înlocuiesc cât e ea la școală. Văzând că în Bistrița nu există un sushi la nivel înalt, este o nișă pe care o putem exploata.

Aveți vreo legătură personală cu cultura japoneză? Când eram mai mic am citit ,,Shogun" de James Clavell și am rămas profund impresionat de cultura japoneză și de modul lor de viață, mi-a plăcut sushi foarte mult când am mâncat prima dată și am zis ,, Aș vrea să mănânc mai des". De fapt legătura cu Japonia este acest sushi de care trebuie să recunosc că nu mă satur niciodată.

Care a fost cea mai mare provocare în deschiderea unui restaurant de sushi într-un orășel ca acesta? Nu neapărat deschiderea e foarte grea, cat e menținerea. Ai nevoie de oameni, oameni pe care trebuie să-i înveți și care vor fi calificați la locul de muncă, pentru că nu găsești oameni calificați, noi în România ne confruntăm cu o penurie a forței de muncă, foarte mulți pleacă în afară. Noi am adus oameni din India care lucrau pe șantier, adică nu aveau nicio treabă cu bucătăria, deci provocarea a fost să înveți niște oameni care nu au avut nicio treaba cu bucătăria să gătească japonez. Motivația pe care le-am oferit-o e că ,, un cuțit e mult mai ușor decât un sac de ciment", iar dacă se vor ține de treabă vor putea să lucreze mereu într-un loc corect, bine amenajat, cu toate condițile necesare. Provocarea a fost să îi învăț pe oamenii aceștia să gătească acest tip de mâncare și pentru a învăța să gătești sushi e nevoie cam de doi ani, iar noi am deschis doar de nouă luni de zile, dar suntem pe drumul cel bun, oamenii perfecționându-se la locul de muncă. Dificultatea este în a-l ține deschis, să treci peste momentele grele, sa ai un backup financiar, ca în lunile în care lumea nu consumă atât de mult, precum în post, să poți să susții restaurantul.

Credeți că este riscant să deschideți o asemenea afacere într-un oraș lipsit de diversitate? Orice afacere presupune un risc, trebuie doar să îți asumi cât de mare. Știind că facem un sushi demențial de bun, nu am considerat un risc în a deschide, știam că cine va mânca o dată la noi cu siguranță va reveni.

Considerați că a fost o idee reușită, iar succesul de până acum este la înălțimea așteptărilor? Ideea a fost strălucită, oamenii sunt foarte încântați și pe mine mă bucură faptul acesta...nu este însă la nivelul la care eu vreau să-l duc și anume cel la care eu să pot lipsi de aici, iar băieții să fie atât de buni încât să nu mai fie nevoie de prezența mea sau a lui Tudi în permanență, decât de o prezență sporadică, iar atunci aș putea spune că afacerea e pe picioare. Într-adevăr este mai sus decât ne așteptam să fie în primul an.

Ați luat în considerare ideea de a vă extinde? De la început am luat în considerare ideea de a ne extinde, de a o face în mai multe orașe din țară, dar ne confruntăm cu aceeași problemă, forța de muncă. Spre exemplu după ce s-a deschis Spațiul Schengen, câțiva băieți din India au plecat, iar acesta e riscul cel mai mare, fiind imposibil să te afli în mai multe locuri deodată. Odată ce ai stabilitate și tot odată garanția că oamenii nu pleacă, se poate lua în considerare ideea de extindere, dar deocamdată încă ne confruntăm cu această problemă.

Care este preferința d-voastră personală și ce ați recomanda altora? Mie îmi place cel mai mult Nigiri Scallop, dar pentru cei care mănâncă picant este un Harakiri Roll foarte bun și am introdus de puțină vreme un Soft Shell Crab Roll minunat, dar normal că depinde de preferințe, mie îmi plac toate.

ONO nu e doar un restaurant, ci un loc liniștit, un mediu relaxant în care să te simți confortabil. Designul, deși minimalistic, oferă o senzație plăcută, chiar ambientală. De asemenea personalul este amabil, iar servirea se face într-un timp rezonabil. 

Meniul este unul amplu, servește tuturor gusturilor. Varietatea face alegerea comenzii o provocare. Într-adevăr unele tipuri de sushi pot fi considerate costisitoare, dar calitatea justifică prețurile. Acest restaurant îți poate schimba complet percepția asupra ideii de sushi, oferindu-ți șansa de a descoperii o nouă pasiune. Pentru iubitorii de sushi este cu siguranță o alegere excelentă.